duminică, 19 iulie 2009

STRUCTURA SOARELUI

NUCLEUL este regiunea centrala care ocupa 20% din volumul Soarelui, contine jumatate din masa lui si are o raza de aproximativ 120.000 km. Aici temperatura este de 14 milioane de grade Celsius iar presiunea de 340 miliarde de ori mai mare decat presiunea de pe Pamant (masurata la nivelul marii). Aceste conditii permit ca 4 protoni ( nuclee de hidrogen) sa se uneasca pentru a forma un nucleu de heliu, proces numit fuziune nucleara. In fiecare secunda sunt convertite in heliu 592 milioane tone de hidrogen, proces in care 4,1 milioane tone sunt convertite in energie - conform celebrei relatii E=mc 2 ZONA DE RADIATIE este o regiune cu o latime de aproximativ 380.000 km in care energia eliberata de nucleu sub forma de fotoni isi cauta drumul catre suprafata. Desi fotonii se deplaseaza cu viteza luminii, strabaterea acestei regiuni poate dura milioane de ani deoarece ei sunt permanent absorbiti si re-emisi de materia solara. ZONA DE CONVECTIE are o latime de aproximativ 280.000 km. Energia emisa de nucleu ajunge aici sub forma de caldura, care este transportata mai departe prin curenti : gazul cald se ridica la suprafata unde se raceste, dupa care intra in interior pentru a se incalzi - proces numit convectie. FOTOSFERA este un strat cu grosimea de aproximativ 250 km si reprezinta suprafata vizibila a Soarelui. Ea emite cea mai mare parte din lumina solara si are o temperatura de aproximativ 5700 grade Celsius. Privita printr-un telescop puternic, fotosfera apare ca o suprafata agitata pe care sunt raspandite granulele. Acestea sunt formatiuni de materie gazoasa cu o temperatura cu circa 300 de grade mai ridicata decat cea a fotosferei si pot fi asemanate cu niste boabe de orez cu dimensiunile cuprinse intre 250 si 1500 km in diametru, fiind comparabile cu marimea unei tari ca Franta. Ele evolueaza rapid (apar si dispar) in mai putin de un sfert de ora. Granulele sunt determinate de gazele fierbinti care ajung in fotosfera din zona de convectie. CROMOSFERA este o regiune care poate ajunge pana la 5.000 km deasupra fotosferei si care are o temperatura medie de aproximativ 4.500 grade (creste odata cu cresterea inaltimii avand in partea superioara 20.000 de grade Celsius). Fiind mai rece decat fotosfera ea poate fi observata numai in timpul eclipselor totale de Soare, cand discul solar este acoperit de discul aparent al Lunii. Aceasta regiune a fost denumita cromosfera deoarece in timpul eclipselor se prezinta sub forma unui cerc de lumina rosiatica. Ea este acoperita de mici jeturi de gaz foarte cald numite spicule care pot fi observate la marginea discului solar. Spiculele se formeaza deasupra granulelor care se sparg. Spiculele pot ajunge pana la inaltimea de 10.000 km, particulele constituente avand viteza de 15-20 km/s. Cromosfera este numita si "spayul fotosferic", deoarece pare a fi facuta in intregime din spicule de o mare varietate de dimensiuni. COROANA SOLARA este stratul exterior al atmosferei solare si se intinde de la limita superioara a cromosferei pana la inaltimi de ordinul milioanelor de kilometri, scaldand planetele cele mai apropiate de Soare : Mercur, Venus, Pamant si Marte. Fiind de un milion de ori mai putin stralucitoare decat fotosfera ea poate fi observata numai in timpul eclipselor totale de Soare sau cu un aparat special care acopera discul solar, numit coronograf si se prezinta sub forma unui halou argintat mai mult sau mai putin neregulat. Coroana este formata din suvite de gaz rarefiat care evadeaza in spatiu dand nastere unor particule incarcate electric cunoscute sub numele de vant solar. Viteza materiei ionizate in vecinatatea Soarelui este mica (de ordinul zecilor de kilometri pe secunda) dar creste pe masura ce acestea se indeparteaza ajungand ca in vecinatatea Pamantului sa fie de aproximativ 350 km/s. In mod normal concentratia vantului solar este de 5-10 particule pe centimetru cub

sâmbătă, 18 iulie 2009

Nikola Tesla


Nikola Tesla a emigrat in America din Croatia in 1884, (desi etnic era sarb) sarac lipit, cu cateva poezii si cu un plan al unei masini zburatoare ce nu a mai apucat a fi facuta. Cu toate acestea, pana in 1900, el singur a reusit sa exploateze puterea energiei electrice.Tesla a revolutionat tehnologia electronicelor, inventând lucruri, cum ar fi generatorul electric, radio FM, telecomanda, roboţii, bujiile, luminile fluorescente şi "bobina Tesla", care este utilizata în transmisiile TV si radio de astazi. Cred ca recunosti pe lista toate obiectele ce iti fac viata mai frumoasa astazi.Fiind atat de legat de munca sa, Tesla nu a fost casatorit niciodata, ii era frica de chestiile rotunzi (cred ca de asta nu s-a casatorit), ura parul uman, bijuteriile si orice numar ce nu se dividea cu 3.
De asemenea, el a pretins ca a construit o "raza a mortii", care putea exploda orice, iar unii oameni inca il mai considera vinovat pentru fenomenul ce s-a petrecut la tunguska in 1908, o explozie de 1000 de ori mai puternica decat cea de la Hiroshima.Dupa ce a murit, presedintele american J. Edgar Hoover si FBI-ul i-au confiscat toate lucrurile personale care le avea, de frica ca nu cumva cineva sa se foloseasca de ele pentru a distruge lumea in doua (Nu-i poti invinui:).

Intunecarea globala


Intunecarea globala este un termen mai putin cunoscut decat incalzirea globala, dar asta nu inseamna ca este mai putin periculos. Fenomenul este creat de reducerea graduala a cantitatii de lumina care ajunge la suprafata Pamantului, observata de-a lungul catorva decade, de cand au inceput masuratorile sistematice in anii ’50. Se crede ca se datoreaza cresterii numarului de particule poluante (fum, praf etc) eliberate in atmosfera prin activitati umane. Efectul variaza de la o locatie la alta, dar global cantitatea de lumina care atinge suprafata Pamantului a scazut cu 4% intre 1960 si 1990. Intunecarea globala creaza un efect de racire asupra Pamantului care ar fi putut masca partial efectul de sera si al incalzirii globale. Acest lucru il face deosebit de periculos.

Incalzirea globala


Incalzirea globala este fenomenul de crestere a temperaturilor medii inregistrate ale atmosferei in imediata apropiere a solului, precum si a oceanelor. Fenomenul de incalzire globala a inceput sa ingrijoreze dupa anii '60, in urma dezvoltarii industriale masive si a cresterii concentratiei gazelor cu efect de sera care sunt considerate in mare masura responsabile de acest fenomen.Modelele climatice elaborate de specialistii in domeniu estimeaza ca clima globala se va incalzi cu 1,1 - 6,4°C in cursul secolului al 21-lea. Estimarile variaza din cauza faptului ca nu poate fi prevazuta evolutia emisiilor de gaze care cauzeaza efectul de sera. De altfel, tendinta de incalzire continua a planetei in secolul XXI este relevata de foarte multe studii in domeniu. Foarte ingrijorator este insa faptul ca aceste scenarii climatice arata ca zonele polare se vor incalzi cel mai mult, ceea ce ar putea avea consecinte dramatice.

miercuri, 24 iunie 2009

MERCUR


Mercur este penultima planeta din Sistemul solar ca marime, planeta cea mai apropiata de Soare si cea mai bogata in fier. Aproape ca nu are atmosfera care sa o protejeze si temperatura la suprafata ei ajunge la 430 de grade C, in timpul zilei si scade brusc in timpul noptii, pana la -180 de grade C. Pe nicio alta planeta nu exista variatii atat de mari de temperatura. Suprafata lui Mercur a fost bombardata de sateliti si este intunecata si plina de praf.

ATMOSFERA


Fotosfera este suprafata vizibila a Soarelui si , in acelasi timp, stratul inferior al atmosferei acesteia. Deasupra lui se afla alte trei straturi atmosferice. Cromosfera rosie-portocalie se gaseste chiar deasupra fotosferei si are o grosime de cca 2000 km. De la baza la suprafata, temperatura acesteia creste de la 4500 grade C la cca 20 000 grade C. In cromosfera exista multe coloane de plasma asemanatoare unor flacari, numite spicule, care se ridica pana la o inaltime de 10 000 km, de-a lungul liniilor de camp magnetic si coboara dupa cateva minute. Intre cromosfera si coloana, este un strat subtire, ne uniform, numit regiunea de tranzitie, unde temperatura creste de la 20 000 grade C la un milion de grade C. Oamenii de stiinta studiaza aceasta regiune pentru a intelege care este cauza acestei cresteria temperaturii. Stratul exterior al atmosferei solare, coroana este formata din plasma subtire. La mare distanta de Soare, aceasta se amesteca cu vantul solar, un flux cu particule cu sarcina electrica(mai ales protoni si electroni) emis de Soare in Sistemul Solar. Coroana solara are o temperatura extrem de mare, de 2 milioane de grade C, din motive care nu sunt inca foarte clare, desi se crede ca o cauza importanta a incalzirii coroanei sunt fenomenele magnetice. Ejectiile coronale de masa sunt bule enorme de plasma, continand miliarde de tone de materie, care sunt aruncate, din cand in cand, in spatiul de la suprafata Soarelui, prin coroana. Ejectiile coronale de masa pot perturba vantul solar, ceea ce provoaca schimbari ale aureolelor din atmosfera Pamantului.

SUPRAFATA SOARELUI


Suprafata vizibila a Soarelui se numeste fotosfera. Este un strat de plasma (gaz ionizat) cu grosimea de 100 km si cu aspect granular (cu un fel de protuberante). Aceste protuberante, care au un diametru cam de 1000 km, sunt suprafetele celulelor de convectie in care plasma fierbinte se ridica din interiorul Soarelui. Alte caracteristici importante ale fotosferei sunt petele solare - regiunile mai reci, care par sa aiba o culoare mai inchisa decat zonele mai fierbinti si mai stralucitoare din jurul lor. Se crede ca petele solare si fenomenele asociate, precum eruptiile solare si buclele de plasma, au aceiasi cauza primara - sunt asociate cu campuri magnetice puternice sau cu perturbari ale acestor campuri. Campurile magnetice apar pentru ca Soarele este un corp ceresc format, in mare parte, din particule cu sarcina electrica care se roterste. Diferite parti ale zonei convective ale Soarelui se rotesc cu viteze diferite ceea ce distorsioneaza si incurca, in timp, liniile campului magnetic. Petele solare sunt produse de concentrari ale liniilor campului magnetic, care blocheaza degajarea de caldura din interiorul Soarelui in zonele de fotosfera unde se intalnesc. Alte campuri de perturbari sunt produse de linii de camp deformate ce apar brusc la suprafata Soarelui, provocand emiterea unei cantitati enorme de energie, sau de plasma care erupe sub forma de bucle, de-a lungul liniilor de camp magnetic. Numarul petelor solare si al fenomenelor asociate variaza in cicluri care dureaza cam 11 ani.